... cum erau sarbatorile de iarna odata? Inainte sa incep tin sa precizez ca atunci cand eram plod imi placeau sarbatorile, dar cu timpul au inceput sa ma enerveze asa ca sper sa nu ma transform in Grinch si sa fur Craciunul :))) Sa incepem cu inceputul : procurarea bradului de craciun prin diverse metode : bine ... era una singura si anume insusirea bradului din padurile patriei, dar nu aveam niciun sentiment de vinovatie deorece consideram ca are loc un troc: eu oferindu-ma sa slujesc patria ca soim al patriei si pioner , iar patria se obliga sa inchida ochii cand imi luam bradul alaturi de restul gastii :))))) Astfel ca inainte cu o saptamana ne inarmam cu panze de bomfaier,carpa cu care sa tinem respectiva panza si sfoara ca sa-l legam sa ne fie mai usor la carat; in general ne reusea operatia , eu locuind intr-o zona favorabila : coboram cu bradul din padure si intram in bloc :D De cateva ori am mai fost si alergati de catre padurari dar niciodata prinsi, mai aruncam brazii dar ne intorceam si ne luam altii ( eram un grup de "chuki norisi"niciodata nu pierdeam :))))))))) )
Dupa procurarea pomului de craciun urma sa realizam planul de bataie pentru colindat si urat: se alcatuiau echipele, se stabileau traseele, modul de depozitare al banilor, colindul pe care urma sa-l cantam : Mos Craciun cu plete dalbe ... sau Domn Domn sa-naltam!, etc. In ziua ajunului toti ne trezeam de dimineata si abia asteptam sa se intunece sa plecam la colindat, din pacate in ziua de astazi nu mai merge nimeni la colindat ( ai mei au ramas socati anul trecut cand in afara unor prieteni de familie ce au venit cu copiii la colindat nu a venit nimeni alticineva). Aici exista si o exceptie : la mine la bloc conform unei traditii initiate de demult de catre astia mai batrani ( cu mandrie pot sa spun ca fac si eu parte din categoria "batranilor" : D ) lumea se strange si merge la colindat, dupa ce insista parintii gazdelor incep si ei sa mormaie un colind sau ma rog aceia care mai leaga 2 cuvinte dupa atat ba.. pardon colindat, dar in acest an au spus ca fara exceptie toti vor canta :)))
Si in fiecare an se intamplau multe peripetii , unele amuzante altele mai putin.Ne strangeam in fata blocului vreo 15-20 dupa care plecam in echipele stabilite prin intreg cartierul, dupa 6-7 ore de colindat ne strangeam iarasi in fata blocului si povesteam, daca era cazul unele echipe isi imparteau banii, dulciurile stranse erau devorate :D Pe langa bani, dulciuri ne mai serveau unii si cu ceva vin din care de cele mai multe ori luam doar o gura. Uneori erau oameni ce nu prea aveau bani sa ne dea, asa ca primeam ba bomboane ba prajituri, dar niciunul dintre noi nu se supara, acum banuiesc ca daca vreun plod nu primeste cd-ul cu CS risca sa devina emo :D Odata eram vreo 4 la colindat si dupa prestatia noastra am primit 1 leu, motiv pentru care a trebuit sa luam o pauza de un sfert de ora sa ne calmam de la atata ras. Altatada am nimerit la un chef de tineri, intram inauntru, se opreste muzica si 15-20 de persoane incep sa se holbeze la noi, cu ceva emotii incepem colindul il ducem la bun sfarsit, niste baieti vin si ne dau fiecaruia cate 25 de lei (era enorm, cand am vazut ne faceau ochii ca in desene animate :D ), dupa aceea se apuca o fata de acolo sa zica :"vai ce draguti sunt", atat le-a trebuit baietilor de acolo, vine unul si ne zice ca daca pupam fetele mai primim 100 de lei de fiecare, aici incepem sa ne dam coate unul altuia, ne inrosim ca racii, ii zicem celui mai mare dintre noi : " baga tu primul", evident acesta nu merge,restul nici atat ( eu eram la fel de timid ca acum ), dupa ce au vazut ca in profida incurajarilor nimeni nu misca nimic se apuca unul si ne zice " ba cand o sa mai cresteti o sa va doriti sa faceti asta",bineinteles pana acasa am dat vina unul pe altul.
Ar fi mai multe de povestit, dar ma bate fratimiu la cap sa plec de la calculator , ma incurajeaza cu urari de genul : "ce naiba scrii acolo? romane "(expresiile sunt usor cosmetizate) :D Asa ca trebuie sa incerc sa inchei acest periplu prin copilaria mea, promit ca atunci cand ma va mai apuca melancolia va voi povesti despre restul poznelor ce le faceam cand eram mic ( un fel de Amintiri din copilarie modern in care se vor regasi multi din generatia mea sau generatiile apropiate), numai ca in acest caz chiar ca o sa trebuiasca sa scriu un roman :))))
Evident ca astept ca in rubrica comentarii sa apara fiecare cu cate o povestioara :D
Precizez ca aceste randuri au fost scrise cu Stefan Hrusca in urechi :D si voi incheia cu o urare : "Sarbatori fericite ! ", urare adresata de congregatia noastra catre toti cei ce si-au pierdut cateva secunde accesand acest blog.
despre viata prin moarte
Acum 10 ani
