Aniversare inocenta

Sa ne traiesti Frate Inocentiu !!! si LA MULTI ANI !!!
Traisca simbolul echipei de fat bastarzi, spiritul de lupta al echipei !!

Din pacate nu cred ca iti vom putea face cadou o victorie sambata in campionat, dar vom face un meci mare in cinstea ta, si cine stie ... poate, poate :)) Macar pase de gol tot putem sa iti facem cadou, de aia ne ocupam cu siguranta.

La multi ani si multe inainte, frate Inocentiu !!

Si a venit victoria. Ne-a luat ceva timp, cam un sezon si ceva, dar am castigat si noi un meci pe teren LAUDA FAT BASTARDS. Cum obiectvul este indeplinit, de acum vom juca numai pentru public si fane si cine stie, poate mai bifam o victorie. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Forza fat bastards-ii

Hai cu victoria !!



Chiar ... Frate Inocentiu, care e linku fantasticei ligi de fotbal ?

Dimineaţa pe răcoare

Rezervaţie, ora 3,30, în căşti Tchaikovsky Piano Concerto No.1

Eu : Ce dracu’ faceţi pe aici ? V-aţi rătacit ?
Unu : Cautăm numărul 29 ?
Altu : Ştii pe unde e ?
Eu : Prin zonă, doar am nimerit eu brăila aşa că nimerim şi 29 !
Unu : de unde vii :
Eu : de la o apa minerala !
Altu : pe jos tocmai din centru ? tu nu eşti normal ?
Eu : apropo de normalitate, ce căutaţi pe aici ?
Altu : Valea cetătii nr. 29, un apartament la etajul 2, parca nr. 10 ...
Eu : de ce ?
Altu : pentru un masaj !
Eu : nu e niciun salon de masaj prin zonă, doar locuiesc pe aici
Altu : masaj erotic, dar e salon undercover ( în gândul meu : să vezi că acum aflu că sunt un fel de "jem bonzi" de România :D)

Vă daţi seama că făceam tumbe de atâta râs, asta până când apar vreo 2 plozi, pe care altu’ s-a găsit să-i intrebe dacă e vre-un salon de masaj. Plozii spun că a fost ceva de genul asta, dar nu ştiu dacă mai e şi oricum era ilegal salonul. Cum stau prin zonă mă făcusem mai mic decât epsilon, dar totuşi mulţumit că exista spirit civic în rândul plozilor din ziua de azi ( nu merg la saloane ilegale, dar fumează toate porcăriile din spyce shop-uri).

Altu : Hai să sunăm la la nimereală la interfon la un apartament de la etajul 2
Unu : Hai să mergem de aici ! ( a durat ceva până ce l-a convis să nu sune)
Eu : hai ca vă conduc până la staţie de taxi !

Şi pornim agale, unu spunea că asa e când faci ceva pentru prima data ... nu prea îti iese; cu toate că era singurul doctor în streaptease din Braşov cu el :))) Tot mergând unu îşi aminteşte ca ştie cineva un salon pe calea bucureşti, dar el este prin Anglia. La care ...

Altu: sună-l !
Eu : nu esti normal, e târziu !
Altu : păi cât să fie pe la ei ? vre-o 22 !
Eu : :)))))))))))))))

Până la urmă se renunţă la geniala idee de a suna în Anglia ca să se afle unde gaseşti un salon de masaj erotic în Braşov, şi unu afirmă că pentru prima data ar vrea sa se uite printr-o revista de genul „zile şi nopţi” :D:D
Ajungem în staţia de taxi; unde spre surpriza celor doi era acelaşi taximetrist ce îi plimbase prin tot oraşul ca să găsească un salon de masaj erotic; acelaşi columb ce îi condusese să descopere tarâmuri noi, adică la nr. 29 :)))) Evident că unu s-a dus să-l întrebe, nu a recunoscut. Mă uit la columb al nostru: un tânăr pe la 50 de ani, roşu la faţă şi foarte speriat când îi văzuse pe zmeii noştrii ( mă gândeam să nu facă bietul om infarct ) :D:D; oricum cred că singurul salon în care intrase era unul de spiţerie unde i se facuse masaj înainte să fie bărbierit cu briciul :D

Într-un final apoteotic, zmeii noştri se urcară într-un taxi şi disparură în zare ... să nu mă întrebe cineva dacă a fost cu happy end povestioara :)))))))))) iar dacă s-a întamplat ceva sigur a fost ceva ca în filmuleţul de jos :)))))




Daca povestioara ar fi fost adevărata personajele ar fi fost următoarele
eu = aceslaşi Inocent frate
unu = chipeş din patru _ _ _ _
altu = artistul serii, specialist în clape
zile şi nopţi = happy end
rezervaţia = mirobalantul meu cartier

... şi eu m-as fi distrat foarte tare : să vezi nişte prieteni într-o zonă în care nu aveau ce să caute în vecii vecilor, să cauţi cu ei un salon de masaj erotic printre urşii gunoieri de prin zonă, să te vadă vecinii şi să îti spună a doua zi că ai greşit blocul, sa nimerească acelaşi taximetrist ce îi îndrumase către Mecca; sa vezi pe cineva sunând în Anglia la un prieten să te ajute să-ţi cunoşti oraşul natal; să asişti la aflarea cruntului adevăr că Braşovul nu este Amsterdam ... într-adevăr ar fi fost de senzaţie :D


Parca în încheiere se adauga :

Asemănarea cu persoane reale este pur înâmplătoare

sau

Asemănarea cu personaje reale este pur si simplu voită!


Pace vouă cititorilor !

Lipsa inspiratie

M-am gândit sa mai anim blocul nostru şi asta a fost tot ce mi-a trecut prin cap ...

FORZA FAT BASTARDS !!!

Cantonament

Ca în orice cantonament ce se respectă am avut programate nişte turnee pe care le vom detalia în continuare ( evident în măsura în care acest lucru e posibil :D )
Primul turneu a inceput uşor cu o usoară suveică între ospătar şi mine, în rolul mingii ( nu ! nu aţi ghicit ...nu era Sergiu Nicolaescu :D ) şi o silva brună. Dupa ce s-a înteles această manevră am trecut la executarea voleurilor cu un balon numit coniac, după câteva încercări reuşite m-am îmbarcat şi am trecut la următoarea fază a turneului. La arena din rezervaţie ... surpriză !!!! noile transferuri se pregăteau separat ... imediat mă integrez în atmosferă şi încep un-doi filosofic :
- Alcoolul este anestezicul pe care ni-l administrăm pentru a suporta intervenţia chirurgicală a vieţii … citat apreciat cu un rând de şuturi la vinclu
- Alcoolul este o vitamină prost înţeleasă… se ajunge la concluzia că e întelept să nu rămânem fără vitamine, aşa că se mai cumpără două sti.. pardon cutii
- Alcool: Reformator religios care transformă pe Dumnezeu, în dumnezeii mă-sii … la acest citat antrenamentul atinge punctual culminant: vitaminele se consumă una după alta, se scandează împotriva adversarilor
La pauză se intră într-un uşor avantaj, dar cu mulţi răniţi de partea noastră; apare antrenorul şi la prima ochire se prezintă doar 4 apţi de a acontinua jocul : eu, Peneş Curcanul, Ecateriana Teodoroiu şi atacantul echipei Uriaşu’. Tragedieeeeeeeeeeeeee !!!!!! ţipa ca din gură de şarpe antrenorul nostru, nervos îşi dă demisia ... În aceste momente grele ale echipei se ridică celebrul Peneş Curcanul ( atenţie ! urmează scene lacrimogene ), o cuprinse pe Ecaterina şi o sărută şi cu lacrimi în ochi spuse :
- Noi nu mai putem, ne-au doborât mişeii ... speranţa e în voi
- Am mai rămas doar 3 : eu, tu şi stranierul echipei Cav A D’Oro zise Uriaşu’ către mine
- Asta e ... vorba cântecului : Nu-i nimic !nu-i nimic ! hai să mai luptăm un pic !
Şi din adâncul sufletului Uriaşu’ începu să scandeze o celebră melodie, dar cam şuie :D Se pare că adversarii nu au gustat intrarea pe melodia respectivă şi au ieşit de la vestiare cu o falcă-n cer şi cu una în visiki ... ce mai tunet ! ce mai vuiet ... ( vorba aceea zalele-i zuruie crunt ) ... se apropiau de poarta noastră şi se apropiau şi se apropiau ... de atâta ateptare aproape adormisem, iar Peneş şi Ecateriana se înlanţuiseră de spaimă ori de iubire ( deh ! nu mai sunt sigur ) ... într-un final apoteotic ajunseră şi ... stupoare !!!!!! ne-au provocat la un joc : antinorişorul. Un joc simplu ce are ca scop educarea elementelor antisociale : primul avea sticla de visiki în mână, următorul trebuia sa-l gratuleze cu expresii de genul „oţetule, spirtule, fosfaţii mătii” ( suficient ca aţi prins ideea :D ) pentru a primi sticla, abia atunci când deţinătorul sticlei era mulţumit pasa cret ... pardon sticla :))) După 15 min de joc reuşim să mutăm mingea în terenul lor şi declanşam atacurile pe ritmuri de cocojambo ajutaţi de stelele din frigider ... nimic ... trecem la artileria grea şi scoatem ritmurile de arde !!!! uite cum arde !!!!!!!! ... efect maxim : unu se închide în cameră şi începe să plângă.
- Gooooooooooollllllllllllllll ! ţipă Uriaşu’ arucându-şi tricoul şi plecând mai repede
Prin minutul 4 : 05 meciul amical se încheie cu o remiză într-un ritm de fair-play total; dezamăgiţi adversarii se refugiază într-un ţinut bătrânesc ( oldies cum ar zice englejii :D).
Şi nu încălecai nimic deoarece povestea continuă ... acest turneu a fost unul de 2 zile ( e criză, nici în poveşti turneele nu mai ţin 3 zile ). A doua zi urmă nu o cură cu zeamă de varza cum v-aţi fi aşteptat şi un meci oficial al celebrei echipe Fat Bastard, evident am câştigat sau pierdut ... nu mai ştiu, important e că a fost cu zâmbetul pe buze, în ritm de samba ca pe Copacabana :D Astfel 3 dintre membrii echipe Fat Bastard sunt pescuiţi de un bolid condus de o „pilotesă” foarte sexy ajutată de un copilot pe măsură. Ne imbarcăm şi ne îndreptăm spre un „trial” pentru a putea sa ne întarim lotul şi de jucători şi de majorete ( am precizat frate Davidus :D ) ... ajungem acolo ... atmosferă super ... muzică bună ( chiar daca nu s-a pus Bambi cum s-a promis :))) ). Fratele Davidus a fost înconjurat în permanenţă de fete, Sofronie şi-a etalat talentul de orator până târziu în dimineaţă. Pe ceilalţi nu-i menţionez pe aici că poate se supără cineva că a ajuns pe acest blog :)) Despre mine nu ar fi mare lucru de spus : am fost cuminte ... la început am stat lângă o foarte frumoasă fată ( evident ca m-am pierdut ... timiditatea asta a mea ...tot ce am putut a fost sa-i torn nişte suc în pahar) ... am fost ajutat sa-mi îmbunătăţesc jocul de picioare prin metoda dansului :D
Un turneu început extraordinar încheiat aproape formidabil ( incă mai aştept invitaţia aia la ŢUICĂ :)))))), evident dacă îşi mai aminteşte )

In încheiere o dedicaţie muzicala pentru toţi jucătorii de prin turneu ( zici că-s în cuşca dj-ului :)) ) şi voi încerca să revin şi cu poveşti mai recente.





Pace vouă cititorilor !