Cantonament

Ca în orice cantonament ce se respectă am avut programate nişte turnee pe care le vom detalia în continuare ( evident în măsura în care acest lucru e posibil :D )
Primul turneu a inceput uşor cu o usoară suveică între ospătar şi mine, în rolul mingii ( nu ! nu aţi ghicit ...nu era Sergiu Nicolaescu :D ) şi o silva brună. Dupa ce s-a înteles această manevră am trecut la executarea voleurilor cu un balon numit coniac, după câteva încercări reuşite m-am îmbarcat şi am trecut la următoarea fază a turneului. La arena din rezervaţie ... surpriză !!!! noile transferuri se pregăteau separat ... imediat mă integrez în atmosferă şi încep un-doi filosofic :
- Alcoolul este anestezicul pe care ni-l administrăm pentru a suporta intervenţia chirurgicală a vieţii … citat apreciat cu un rând de şuturi la vinclu
- Alcoolul este o vitamină prost înţeleasă… se ajunge la concluzia că e întelept să nu rămânem fără vitamine, aşa că se mai cumpără două sti.. pardon cutii
- Alcool: Reformator religios care transformă pe Dumnezeu, în dumnezeii mă-sii … la acest citat antrenamentul atinge punctual culminant: vitaminele se consumă una după alta, se scandează împotriva adversarilor
La pauză se intră într-un uşor avantaj, dar cu mulţi răniţi de partea noastră; apare antrenorul şi la prima ochire se prezintă doar 4 apţi de a acontinua jocul : eu, Peneş Curcanul, Ecateriana Teodoroiu şi atacantul echipei Uriaşu’. Tragedieeeeeeeeeeeeee !!!!!! ţipa ca din gură de şarpe antrenorul nostru, nervos îşi dă demisia ... În aceste momente grele ale echipei se ridică celebrul Peneş Curcanul ( atenţie ! urmează scene lacrimogene ), o cuprinse pe Ecaterina şi o sărută şi cu lacrimi în ochi spuse :
- Noi nu mai putem, ne-au doborât mişeii ... speranţa e în voi
- Am mai rămas doar 3 : eu, tu şi stranierul echipei Cav A D’Oro zise Uriaşu’ către mine
- Asta e ... vorba cântecului : Nu-i nimic !nu-i nimic ! hai să mai luptăm un pic !
Şi din adâncul sufletului Uriaşu’ începu să scandeze o celebră melodie, dar cam şuie :D Se pare că adversarii nu au gustat intrarea pe melodia respectivă şi au ieşit de la vestiare cu o falcă-n cer şi cu una în visiki ... ce mai tunet ! ce mai vuiet ... ( vorba aceea zalele-i zuruie crunt ) ... se apropiau de poarta noastră şi se apropiau şi se apropiau ... de atâta ateptare aproape adormisem, iar Peneş şi Ecateriana se înlanţuiseră de spaimă ori de iubire ( deh ! nu mai sunt sigur ) ... într-un final apoteotic ajunseră şi ... stupoare !!!!!! ne-au provocat la un joc : antinorişorul. Un joc simplu ce are ca scop educarea elementelor antisociale : primul avea sticla de visiki în mână, următorul trebuia sa-l gratuleze cu expresii de genul „oţetule, spirtule, fosfaţii mătii” ( suficient ca aţi prins ideea :D ) pentru a primi sticla, abia atunci când deţinătorul sticlei era mulţumit pasa cret ... pardon sticla :))) După 15 min de joc reuşim să mutăm mingea în terenul lor şi declanşam atacurile pe ritmuri de cocojambo ajutaţi de stelele din frigider ... nimic ... trecem la artileria grea şi scoatem ritmurile de arde !!!! uite cum arde !!!!!!!! ... efect maxim : unu se închide în cameră şi începe să plângă.
- Gooooooooooollllllllllllllll ! ţipă Uriaşu’ arucându-şi tricoul şi plecând mai repede
Prin minutul 4 : 05 meciul amical se încheie cu o remiză într-un ritm de fair-play total; dezamăgiţi adversarii se refugiază într-un ţinut bătrânesc ( oldies cum ar zice englejii :D).
Şi nu încălecai nimic deoarece povestea continuă ... acest turneu a fost unul de 2 zile ( e criză, nici în poveşti turneele nu mai ţin 3 zile ). A doua zi urmă nu o cură cu zeamă de varza cum v-aţi fi aşteptat şi un meci oficial al celebrei echipe Fat Bastard, evident am câştigat sau pierdut ... nu mai ştiu, important e că a fost cu zâmbetul pe buze, în ritm de samba ca pe Copacabana :D Astfel 3 dintre membrii echipe Fat Bastard sunt pescuiţi de un bolid condus de o „pilotesă” foarte sexy ajutată de un copilot pe măsură. Ne imbarcăm şi ne îndreptăm spre un „trial” pentru a putea sa ne întarim lotul şi de jucători şi de majorete ( am precizat frate Davidus :D ) ... ajungem acolo ... atmosferă super ... muzică bună ( chiar daca nu s-a pus Bambi cum s-a promis :))) ). Fratele Davidus a fost înconjurat în permanenţă de fete, Sofronie şi-a etalat talentul de orator până târziu în dimineaţă. Pe ceilalţi nu-i menţionez pe aici că poate se supără cineva că a ajuns pe acest blog :)) Despre mine nu ar fi mare lucru de spus : am fost cuminte ... la început am stat lângă o foarte frumoasă fată ( evident ca m-am pierdut ... timiditatea asta a mea ...tot ce am putut a fost sa-i torn nişte suc în pahar) ... am fost ajutat sa-mi îmbunătăţesc jocul de picioare prin metoda dansului :D
Un turneu început extraordinar încheiat aproape formidabil ( incă mai aştept invitaţia aia la ŢUICĂ :)))))), evident dacă îşi mai aminteşte )

In încheiere o dedicaţie muzicala pentru toţi jucătorii de prin turneu ( zici că-s în cuşca dj-ului :)) ) şi voi încerca să revin şi cu poveşti mai recente.





Pace vouă cititorilor !