Excursii

Aş putea începe să vă spun că din Cîmpina pâna la Paris sunt exact 2500 km… de unde stiu ? E simplu : de la un indicator dintr-o interseție din centru :D În umila mea opinie trebuia afişată şi distanța pâna la Băicoi, Sculeni, Spermezeu, Mădulari, localități fără de care țărişoara noastră ar fi mult mai tristă. Ar fi fost frumos sa fie trecut : Paris - 2500 km, Sculeni - dimineața devreme, Spermezeu - seara târziu … sau ar putea fi inaugurată o axă celebră Băicoi – Mădulari – Paris, o axă ce ar echivala cu un tsunami solar pentru ordinea mondială. În speranța că ora exactă se va da în curând de la Mădulari trecem mai departe …
Şi aş putea continua cu Ciucaş. Evident că e vorba despre masivul muntos ( ce frumos am zis … parca am fi urcat pe Everest :D ) şi nu despre berea cu acelaşi nume. Într-o mirifică zi câteva personaje desprinse din basmele lui Petrica ( nu săriți … e vorba de Ispirescu :D ) se vorbiră şi se hotărâră să atingă vârful masivului Ciucaş : CERBIŞORUL CREŢ, BIVOLUL DE STEPĂ, DOUĂ CRĂIESE ALE MUNŢILOR ŞI UN POVESTITOR ÎNSETAT … de cunoaştere. Şi pornim cârmiți de către cerbişorul creț pe pantele cumplite ale muntelui, timp în care cerbişorul avea ochii-n patru pentru a nu cadea peste el o capră neagră :)) Crăiesele se descurcau extraordinar ținând pasul cu cârmaciul ( asta ca să nu ma repet ), mai în spate aparea povestitorul, urmat de bivolul de stepă ce nu se simțea foarte bine, nefiind nici pe aproape la fel de bun cățărător precum fratele lui bivolul de creastă. Bivolul de stepă este cunoscut si sub numele de bivolul de terasă cel mai bine simțându-se pe terase răcoroase, în fața unei căldări cu hamei :D Şi in plina catarare ne lovim de o turma de oi ( mie mi s-au parut tigroaice la cat de urat se uitau la noi : ))) ) pazita de 2 balauri cu 7 capete ( sau cum ar zice unii niste caini :D ). Ne apropiem , unul din balauri incepe sa scuipe foc spre noi… ramanem blocati toti, ma rog … aproape toti … neobositul nostru carmaci - tinand sus stindardul ( gluma facuta de una din craiese :D ) isi zburli carlionti si țuşt !!!!!! cu pieptul dezgolit se arunca in fata flacarilor … …. …. urma un moment in care puteai sa tai tensiunea cu cutitul. Aici nu mai stiu ce s-a intamplat, cerbisorul si o craiasa se aruncara in lupta, bivolul de stepa ramase blocat ( evident de lene nu de spaima :D ), povestitorul cel viteaz se adaposti in spatele celeilalte craiese, care la randul ei scoase un palos ce scuipa gheata ( sau piper nu mai stiu exact ) ... si cand povestitorul isi reveni tigrii si balaurii coborau agale pe pantele pline de mister ca si cand nicio lupta nu avuse loc. Dupa ce trecusem cu bine, ne continuam drumul catre piscurile ce le aveam in fata. Acompaniati tot drumul de glumele uneia dintre craiese ( care intre noi fie vorba … nu a tacut o clipa si tot timpul dadea vina pe bietul povestitor :)) ) ne inaltam catre cer atigand absolutul ( nu vodca, nu nirvana ci varful masivului ). Si tot luandu-ma cu vorba am uitat sa povestesc despre minunatele noastre craiese. Ca in toate basmele ( numai ca aici corespunde si realitatii :D :D :D ) erau de o frumusete coplesitoare, in asa fel ca atunci cand treceau ele ingerii se opreau sa le admire, privighetorile le dedicau ode, vulturii se loveau de stanci fiind orbiti de frumusetea lor, zmeii fluierau, florile se intindeau la picioarele lor formand adevarate covoare multicolore. Ochii lor erau de o frumusete tulburatoare ( la una dintre ele era posibil sa fie din cauza prigatului de visine :)))) ) Insusi maretul Soare se opri in loc sa le admire, dar dintr-o data ce se intampla ? nori negrii se adunase deasupra noastra … dorind cu ardoare sa le admire pe frumoasele noastre insotitoare si incepusera sa planga de dorinta ( data viitoate o sa va punem voaluri ca nu cumva sa mai picure :)) ). In sfarsit, neinfricatul cerbisor se sperie si se pregati sa o ia la fuga, dar craiesele noastre privira printe nori la soare, miscand din genele lor mirobolante … atunci soarele induiosat se lupta cu nori si ii izgoni … transformandu-se intr-un veritabil don Quijote. Toate aceste lucruri ii trezira bivolului de stepa o senzatie de …….. foame si ca in orice basm adevarat urma un ospat cu bucate alese stropite din belsug cu licori fermecate , iar ospatul dura 15 … nu zile ci minute :))))
Sa speram ca toti vor trai fericiti pana la adanci batraneti sau pana la tsunami-ul solar ce ne ameninta :D
As fi pus si niste desene cu celebrii eroi, dar din pacate nu sunt talentat si nici nu am primit poze.